Joi Cu Po3zie

Moni Stănilă

8

Când ne îndrăgostim lucrurile sunt mai simple aici.

Îl privesc în ochi și, când merg la vânătoare, el stă aproape lipit de mine.

Dacă mă rănesc, mă examinează el (nu doctorii).

E un fel de luare în grijă care durează. Uneori,

după ani, te ia de mână. Dragostea pe insulă e

tăcută.

Cei care se iubesc tac mult, dar se însoțesc pretutindeni.

Când apare o foarte mare tristețe, celălalt spune: sunt aici.

Și asta e tot.

(Fragment din O lume de evantaie, pe care n-o împarți cu nimeni, Charmides, 2017)

Poem preluat din Un secol de poezie română scrisă de femei – Volumul I (1990 – 2019) – Antologie de Alina Purcaru & Paula Erizanu)

Cărțile anului 2019

În 2019 n-am reușit să citesc decât 47 de cărți din 60 de cărți propuse la începutul anului. Dacă vedem partea plină a paharului, am reușit să citesc mai mult decât anul trecut, am citit mai mulți clasici, poezie & teatru.

Am întocmit o listă subiectivă cu cărțile pe care le-am îndrăgit în acest an, cele cu care nu am reușit să rezonez, dar și cu cele începute în 2019 și neterminate până la finele său.

Pentru anul abia început sper, bineînțeles, că voi citi mai mult și că voi reveni mai des pe aici cu impresii și alte articole livrești.

Vă doresc și vouă ca în acest an să descoperiți lecturi frumoase & să ne citim în continuare cu voie bună și încântare!

FICȚIUNE

La sud de graniță, la vest de soare, Haruki Murakami (Editura Polirom, traducere de Angela Hondru)

Între cer și pământ, Jon Kalman Stefansson (Editura Polirom, traducere de Magda Raduta)

Maestrul și Margareta, Mihail Bulgakov (Editura Art, traducere de Natalia Radovici)

Un veac de singurătate, Gabriel Garcia Marquez (Editura Rao, traducere de Tudora Sandru Mehedinti)

Scara lui Iakov, Ludmila Ulițkaia (Editura Humanitas, traducere de Gabriela Russo)

Fata cu fragi, Lisa Stromme (Editura Humanitas, traducere de Irina Bojin)

Hemingway și cu mine, Paula McLain (Editura Humanitas, traducere de Veronica D. Niculescu)

Răzbunarea iertării, Eric-Emmanuel Schmitt (Editura Humanitas, traducere de Laurentiu Malomfalean)

Oscar și Tanti Roz, Eric-Emmanuel Schmitt (Editura Humanitas, traducere de Marieva Catalina Ionescu)

Alte titluri care mi-au plăcut:

Misterul Henri Pick, David Foenkinos (Editura Nemira, traducere de Cristina Nan)

Elixirul dragostei, Eric-Emmanuel Schmitt (Editura Humanitas, traducere de Doru Mares)

LITERATURĂ ROMÂNĂ

O formă de viață necunoscută, Andreea Răsuceanu (Editura Humanitas, colecția Scriitori români contemporani)

Omulețul din perete, Marian Coman (Editura Nemira, colecția n’autor)

aceste lucruri care nu se vor schimba niciodată, Dan Coman (Editura Polirom, colecția Ego Proză)

Despre tristețea femeilor frumoase, Andrei Ruse (Editura Hyperliteratura)

Mouelle Roucher Volumul 1, Cosmisian (Editura Libris Editorial)

CLASICI ROMÂNI

Ion, Liviu Rebreanu

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Camil Petrescu

Enigma Otiliei, George Călinescu

Cartea nunții, George Călinescu

Pădurea spânzuraților, Liviu Rebreanu

Accidentul, Mihail Sebastian

NON-FICȚIUNE

Iubirile lui Hemingway povestite de el însuși și consemnate de A.E. Hotchner, Ernest Hemingway & A.E. Hotchner (Editura Humanitas, traducere de Alexandru Macovescu)

07:07 – Cu sufletul în est, Andrei Lasc (Editura București)

Sfârșitul bibliotecii mele, Alberto Manguel (Editura Nemira, traducere de Bogdan Alexandru Stanescu)

Învățare, Tara Westover (Editura Publica, traducere de Paul Slayer Grigoriu)

Foame. Memoriile corpului (meu), Roxane Gay (Editura Black Button Books, traducere de Aurelia Ulici)

Enescu – Caiete de repetiții, Dan Coman (biografie romanțată, Editura Polirom)

POEZIE

Variațiuni pe o temă dată, Ana Blandiana (Editura Humanitas)

Vântureasa de plastic, Marius Chivu (Editura Humanitas)

Îmi pipăi cu frică tălpile, Albert Denn (Editura Casa de Pariuri Literare)

Tehnici de camuflaj, Robert Șerban (Editura Tracus Arte)

Insectarul Coman, Dan Coman (Editura Charmides)

Maeștrii unei arte muribunde, Claudiu Komartin (Editura Cartier)

Cîinele ud e o salcie, Nora Iuga (Editura Cartea Românească)

Noaptea mea de insomnie, Savu Popa (Editura Cartea Românească)

Un secol de poezie română scrisă de femei, antologie de Alina Purcaru & Paula Erizanu (Editura Cartier)

TEATRU

Romeo și Julieta, William Shakespeare

Hamlet, William Shakespeare

Titanic Vals, Tudor Mușatescu

LITERATURĂ PENTRU COPII

Eu și Moș Crăciun, Matt Haig (Editura Nemira, colecția Nemi, traducere de Cristina Jinga)

CĂRȚI CE NU MI-AU PLĂCUT

Raftul cu ultimele suflări, Aglaja Veteranyi (Editura Polirom, traducere de Nora Iuga)

Nimicul, Hanif Kureishi (Editura Humanitas, traducere de Cristian Ionescu)

Omul care a cucerit timpul, Elan Mastai

O carte pe care o tot văzusem și care mi-a atras atenția prin prisma coperții și titlului. Mi-a fost și recomandată și i-am dat o șansă.

Încă de la primele pagini m-a intrigat și m-a făcut să nu o mai las din mână. Structurată pe capitole, în majoritate destul de scurte, Omul care a cucerit timpul  îmbină într-un mod excepțional realitatea cu fantasticul. Pe alocuri amuzantă, cartea prezintă povestea lui Tom Barren care pronește într-o călătorie în timp, cu scopul de a îndrepta o greșeală săvărșită chiar de el.

DSC_0425

Presărată cu umor, iubire, și magie, Omul care a cucerit timpul este romanul de debut a lui Elan Mastai care mi-a plăcut, însă care m-a pierdut pe alocuri, poate din cauza unor fragmente prea detaliate, care n-au fost tocmai pe gustul meu. Însă Elan Mastai a reușit să-mi mențină curiozitatea vie până la sfârșit! Finalul a fost memorabil, iar cel mai mult am apreciat maniera cu care autorul a reușit să creeze personajele și să le ofere liniștea de care aveau nevoie la sfârșit.

Este o carte perfectă pentru zilele răcoroase de toamna, o lectură delicioasă de care poți, în adevăratul sens al cuvântului să te bucuri, care-ți va stârni curiozitate și care te va emoționa.

Nu e tocmai genul meu de lectură, însă a fost interesant să descopăr lumea creată de Elan Mastai și să iau parte la povestea pe care a imaginat-o. A fost un parcurs frumos, iar pentru un roman de debut este un început excepțional care nu face altceva decât să ne ridice așteptările pentru cărțile ce vor urma.

Ca o notă personală, pe care am să o împărtășesc cu voi, am să recunosc că mi se pare că titlul original al cărții, All our wrong todays, care nu este tocmai cel mai ușor de tradus titlu din engleză în română, păstra cumva vie ideea principală a cărții. Pentru că romanul nu este, în special, despre călătoria în timp, ci, după mine, este despre legătura dinte om și timp, despre familie, umanitate și despre conviețuire.

N-ai nevoie de călătorii în timp să zdrobești o lume.

Dar te ajută.

 

Iubești pe cineva cinzeci de ani și moare. Oamenii vorbesc despre suferință ca despre un gol, dar ea nu e goală. E plină. Grea. Nu o absență pe care trebuie să o umpli, ci o greutate pe care o tragi după tine. Pielea ta prinsă în niște cârlige înlănțuite în jurul unor bolovani imenși făcuți din toate variantele de viitor pe care ai crezut că le ai. Cum faci ca acele cinci decenii de iubire să nu devină o mușcătură de șarpe care îți atacă direct inima, inundându-ți corpul de sus până jos cu otravă?

 

Problema când cunoști oamenii prea bine e că toate cuvintele lor nu mai înseamnă nimic și tăcerile lor înseamnă totul.

Mi-a plăcut modul de scriere empatic, ușor amuzant. Scriitorul abordează un subiect interesant despre care povestește frumos și care vă va plăcea fără doar și poate! Vă las și un interviu interesant cu autorul chiar aici.

Vă recomand să încercați cartea pentru că este perfectă pentru zilele de toamnă ce urmează și sunt sigură că vă va menține curioși pe tot parcursul lecturii!

Le mulțumesc tare mult oamenilor faini de la Cartepedia pentru această carte pe care o găsiți aici.

cartepedia

 

Cartea de la care doare sufletul meu | O viață măruntă, Hanya Yanagihara

1162271Titlu: O viață măruntă

Autor: Hanya Yanagihara

Traducător: Adriana Bădescu 

An apariție: 2017

Categorie: literatură universală

Editură: Litera

Număr de pagini: 701

Rating:


Cartea asta e mai mult decât o lectură citită. E mai mult decât ficțiune pe hârtie. Este o experiență de viață care te urmărește mult timp după ce termini de citit cele 699 de pagini care par intimidante.

Mă așteptam să mă răscolească cumva cartea asta, însă așteptările mi-au fost radical depășite și au dispărut pe parcurs ce lecturam mai mult din ea. Când citești O viață măruntă nu mai știi cu ce să asimilezi emoțiile, nu-ți mai amintești cum erai înainte de lectură, știi doar că ești aici și acum și că singurul lucru pe care îl poți face este să simți citind. Aici sentimentele și emoțiile iau o cu totul altă formă. Fericirea e doar o amintire, iar tristețea pare să fie prezentul apăsător și chinuitor care nu te lasă să respiri pentru a rămâne în viață.

Văzusem cartea de mai multe ori pe conturile de bookstagram din afară, iar abia vara asta s-a ivit mometul să o citesc alături de Sabina, la recomandarea Andreei care îmi tot spusese cât de mult i-a plăcut O viață măruntă și că trebuie să o citesc numaidecât.

Coperta ca și titlul trădează suferiță, emoție, tristețe și umanitate. Iar în cele aproape 700 de pagini ale cărții regăsim aceste teme și încă alte câteva precum prietenia, familia, dragostea, iubirea față de aproape, homosexualitate etc.

AfterlightImage 27Pe scurt, O viață măruntă relatează povestea de viață, de la adolescneță până la bătrânețe, a patru absolvenți americani, foarte buni prieteni, și anume: JB- pictor, Malcom- arhitect, Willem – chipeșul actor și Jude – mintea sclipitoare și totodată personajul cel mai enigmatic dintre toți. Povestea însă gravitează în jurul lui Jude despre care știm lucruri puține la început, care se dezvoltă și care formează un puzzle complet de la începutul cărții și până la sfârșit. N-am să vă dezvălui mai multe despre Jude și prietenii lui, despre copilăria și viața lui ori despre cum se simte el în legătură cu propria persoană și cât de mult se urăște pentru faptele sâvârșite în trecut.

O viață măruntă este o poveste teribil de bine scrisă, emoționantă, sfâșietoare despre umanitate, viață, prietenie, regăsire, tristețe, nefericire și iubire a patru prieteni care învață cum să trăiască. Cu un talent evident și răvășitor, autoarea Hanya Yanagihara ne îndeamnă să luăm parte la o acțiune apăsătoare care te face să plângi și să urli de neputință.

Se citește bine, are nevoie de toată atenția și implicarea voastră emoțională. Nu m-am oprit doar o singură dată din citit, cu ochii umezi, pentru că simțeam că nu mai pot duce atât de multe sentimente și preferam să împart cumva cantitatea profundă de emoții.

Ca să fac o concluzie, DA(!), O viață măruntă a devenit cartea mea preferată din câte am citit până acum, și automat și cartea anului. N-am pus niciodată, până acum, o carte pe primul loc pentru că n-am considerat a fi vreuna atât de bună, însă cartea asta merită mai mult decât 5 stele pe goodreads, merită mai mult decât părerea mea. Cartea asta merită citită, pe bune! M-a răvășit, tulburat și rupt în bucățele mici. Absolut fiecare pagină este scrisă cumva, într-un mod excepțional. Spre sfârșitul ei, începeam să trag de ea și să citesc cât mai puțin, până la ultimele 100 de pagini când n-am mai putut să rezist și le-am citit cât de repede am putut. Este genul ălă de carte care nu vrei să se sfârșească, dar îți dorești să aflii cum se termină.

În timpul lecturii duci o luptă interioară care gravitează în jurul unui sentiment apăsător de neputință care vibrează și zvâcnește în capul pieptului și pe care nu-l poți înlătura.

Vă recomand cu tot sufletul să citiți cartea asta, fiindcă este teribil de bună, pentru că nu mi-am revenit nici acum după lecturarea ei, pentru că e musai să aflați povestea lui Jude și fiindcă veți privi cu alți ochi viața după ce citiți cartea asta.

O viață măruntă nu este doar o carte de ficțiune, este o lecție de viață, recunoștință, credință, prietenie și dragoste care este scrisă în cel mai frumos și minunat mod posibil.

Nu mai am cuvinte prin care aș putea descrie cartea asta pentru că ea însăși e mai mult decât rânduri scrise, O viață măruntă este un suflet deschis care vă tremură în palme.

Mă declar impreisonată și sfâșiată de minunata carte care mi-a fost oferită de către cei de la Libris.ro.

Cu un click aici veți găsi minunăția despre care v-am vorbit astăzi și pe care o iubesc cu toată ființa mea.


FRAGMENTE

–  I N E D I T –

La un moment dat, acceptarea a ceea ce părea să fie destinul propriu se transformase dintr-o atitudine demnă într-un semn de lașitate.

Stând acolo, încercă să decidă ce ar fi putut să facă mai departe. Rodger avea să-l aștepte și, văzând că nu apare, cei de la cămin aveau să înceapă să-l caute. Dar, dacă putea rămâne ascuns acolo, peste noapte, dacă putea sta așa până când totul amuțea în jurul lui, avea o șansă să scape. Mai departe nu fu în stare să gândească, deși știa destule pentru a-și da seama că șansa aceasta era oricum mică: nu avea mâncare, nici bani, și, cu toate că era abia ora cinci după-amiază, se făcuse deja foarte frig. Simțea cum spatele, palmele și picioarele, toate aflate în contact cu zidul, îi amorțeau, simțea mii de înțepături în ele. Dar, pentru prima dată după luni de zile, își simțea mintea vie, pentru prima dată după mulți ani era străbătut de fiorul amețitor al cunoștinței că putea lua el însuși o decizie, oricât de nefericită, de greșită sau de improbabilă. Deodată, înțepăturile amorțelii nu-i mai părură o pedeapsă, ci o celebrare, ca o suită de artificii minuscule ce explodau în el și pentru el, ca și când corpul îi reamintea cine era și ce avea încă: se avea pe sine.

E una dintre acele zile de vară în care aerul e atât de fierbinte, atât de uscat și de neclintit, iar lumina soarelui atât de albă, încât nici nu mai vezi bine lumea din jur, ci mai degrabă o auzi și îi simși mirosul pe care căldura ți-o lasă pe limbă, de parcă tocmai ai ronțăit o piatră. Căldura e enervantă, dar nu într-un mod opresiv, ci doar atât cât să-i facă pe amândoi somnolenți și vulnerabili, cât toropeala să devină nu doar acceptabilă, ci și necesară. Când e atât de cald, zac amândoi lângă piscină cu orele, fără să mânânce, doar bând – câni întregi de ceai de mentă cu gheață la micul dejun, litri de limonadă la prânz, sticle de aligoté la cină – , și lasă deschise toate ușile și ferestrele casei, cu ventilatoarele din plafon în funcțiune, pentru ca noaptea, când în sfârșit închid totul, să păstreze înăuntru parfumul pajiștilor și al copacilor.

Muza, Jessie Burton

muza-produs_imagine

Titlu: Muza

Autor: Jessie Burton

Traducător: Veronica D. Niculescu

An apariție: 2017

Categorie: literatură universală

Editură: Humanitas

Număr de pagini: 408

Rating: 5 stele


Am să fiu sinceră cu voi. DA, m-a atras coperta de prima dată când am văzut-o! 🙂

Însă povestea este una pe măsură. M-a cucerit, literalmente, de la prima pagină!

Muza urmărește povestea a două tinere femei – o pictoriță debutantă din anii ’30 în Spania și o imigrantă din Caraibe, dornică să ajungă scriitoare în Londra anilor ’60 – legate prin misterul din jurul unui tablou regăsit.

Continuă să citești Muza, Jessie Burton