Cărțile anului 2018


În 2018 am reușit să citesc mai mult decât în 2017 și chiar mai mult decât mi-am propus să citesc la începutul anului. Am avut un an de lecturi bune și diversificate și mă bucur că am reușit, zic eu, să echilibrez ficțiunea cu non-ficțiunea. Așadar, mi-am luat condeiul și am încercat să scriu o listă subiectivă a lecturilor anului 2018. Am decis să le structurez pe categorii și n-am ales să fac un top 10, spre exemplu, căci n-aș fi reușit să vă enumăr toate cărțile care mi-au plăcut de-a lungul anului.

Pe lângă aceste cărți citite, mai exista și o serie de titluri începute, dar pe care nu am reușit să le termin până la finele anului 2018, însă despre acestea vom vorbi, mai pe larg, în următoarele articole ale acestui an.

Vă doresc un an nou plin de lecturi încântătoare și fie ca și în acest an să ne citim cu bucurie!



FICȚIUNE

O viață măruntă, Hanya Yanagihara (Editura Litera, traducere de Adriana Badescu)

Contraviața, Philip Roth (Editura Polirom, traducere de Alexandra Coliban-Petre)

Pui de cotoroanțăMargaret Atwood (Editura Humanitas, traducere de George Volceanov)

Casa de la Marginea Nopții, Catherine Banner (Editura Humanitas, traducere de Irina Negrea)

Muza, Jessie Burton (Editura Humanitas, traducere de Veronica D. Niculescu)

Femeia de hârtie, Rabih Alameddine (Editura Polirom, traducere de Mihaela Negrilă)

O fată din bucăți, Kathleen Glasglow (Editura Storia, traducere de Alina Marc-Ciulacu)

Bivolul nopții, Guillermo Arriaga (Editura Vellant, traducere de Liliana Pleșa Iacob)

Femeia din Orient Express, Lindsay Jayne Ashford (Editura Nemira, traducere de Mihaela Sofonea)


LITERATURĂ ROMÂNĂ

Romanul adolescentului miop, Mircea Eliade

Matriarhat, Cristina Andrei (Editura Nemira)

Numele meu este Anton, Geo Dinescu (Editura Vellant)

iocan – revistă de proză scurtă anul 2/nr.5


NON-FICȚIUNE

Prea mândră, prea fragilă. Romanul Mariei Callas, Alfonso Signorini (Editura Humanitas, traducere de Maria Magdalena-Mihăilescu, Oana Clopțel)

Jurnal 2003-2009, Oana Pellea (Editura Humanitas)

Recunoștință, Oliver Sacks (Editura Humanitas, traducere de Adina Cobuz)

Toți marketerii sunt mincinoși, Seth Godin (Editura Curtea Veche, traducere de Dan Bălănescu)

Hygge – Arta daneză a fericirii, Marie Tourell Soderberg (Editura Lifestyle, tarducere de Aura Steffen-Hansen)


LITERATURĂ PENTRU COPII

Micul prinț, Antoine de Saint-Exupery (Editura Arthur, traducere de Ioana Pârvulescu)

Un băiat numit Crăciun, Matt Haig (Editura Nemira, traducere de Veronica D. Niculescu)

Fetița care a salvat Crăciunul,Matt Haig (Editura Nemira, traducere de Cristina Jinga)

Minunata familie Marvel, Brian Selznick (Editura Leda Edge, traducere de Alina Simuț)

Cum a furat Grinch Crăciunul, Dr. Seuss (Editura Arthur, traducere de Florin Bican)


POEZIE

medusa, Gilda Vălcan (Editura Brumar)

Bani. Muncă. Timp liber, Elena Vlădăreanu (Editura Nemira)

Jocul de-a amiba, Tara Skurtu (Editura Nemira)

   

ALTE TITLURI CARE MI-AU PLĂCUT ÎN 2018

Cântec lin, Leila Silmani (Editura Pandora M, traducere de Nadine Vlădescu)

Cel mai mic sărut pomenit vreodată, Mathias Malzieu (Editura Nemira, traducere de Mihaela Stan)

Cum să oprești timpul, Matt Haig (Editura Nemira, traducere de Monica Șerban)

Scrisori din insula Guernsey, Annie Barrows, Mary Ann Shaffer (Editura Nemira, traducere de Ruxandra Toma)

Pălăria președintelui, Antoine Laurain (Editura Humanitas, traducere de Doru Mareș)


CĂRȚI CARE NU MI-AU PLĂCUT ÎN 2018

O zi de decembrie, Josie Silver

Lapte fierbinte, Deborah Levy

Murind când vine primăvara, Ralf Rothmann

Omul care a cucerit timpul, Elan Mastai

O carte pe care o tot văzusem și care mi-a atras atenția prin prisma coperții și titlului. Mi-a fost și recomandată și i-am dat o șansă.

Încă de la primele pagini m-a intrigat și m-a făcut să nu o mai las din mână. Structurată pe capitole, în majoritate destul de scurte, Omul care a cucerit timpul  îmbină într-un mod excepțional realitatea cu fantasticul. Pe alocuri amuzantă, cartea prezintă povestea lui Tom Barren care pronește într-o călătorie în timp, cu scopul de a îndrepta o greșeală săvărșită chiar de el.

DSC_0425

Presărată cu umor, iubire, și magie, Omul care a cucerit timpul este romanul de debut a lui Elan Mastai care mi-a plăcut, însă care m-a pierdut pe alocuri, poate din cauza unor fragmente prea detaliate, care n-au fost tocmai pe gustul meu. Însă Elan Mastai a reușit să-mi mențină curiozitatea vie până la sfârșit! Finalul a fost memorabil, iar cel mai mult am apreciat maniera cu care autorul a reușit să creeze personajele și să le ofere liniștea de care aveau nevoie la sfârșit.

Este o carte perfectă pentru zilele răcoroase de toamna, o lectură delicioasă de care poți, în adevăratul sens al cuvântului să te bucuri, care-ți va stârni curiozitate și care te va emoționa.

Nu e tocmai genul meu de lectură, însă a fost interesant să descopăr lumea creată de Elan Mastai și să iau parte la povestea pe care a imaginat-o. A fost un parcurs frumos, iar pentru un roman de debut este un început excepțional care nu face altceva decât să ne ridice așteptările pentru cărțile ce vor urma.

Ca o notă personală, pe care am să o împărtășesc cu voi, am să recunosc că mi se pare că titlul original al cărții, All our wrong todays, care nu este tocmai cel mai ușor de tradus titlu din engleză în română, păstra cumva vie ideea principală a cărții. Pentru că romanul nu este, în special, despre călătoria în timp, ci, după mine, este despre legătura dinte om și timp, despre familie, umanitate și despre conviețuire.

N-ai nevoie de călătorii în timp să zdrobești o lume.

Dar te ajută.

 

Iubești pe cineva cinzeci de ani și moare. Oamenii vorbesc despre suferință ca despre un gol, dar ea nu e goală. E plină. Grea. Nu o absență pe care trebuie să o umpli, ci o greutate pe care o tragi după tine. Pielea ta prinsă în niște cârlige înlănțuite în jurul unor bolovani imenși făcuți din toate variantele de viitor pe care ai crezut că le ai. Cum faci ca acele cinci decenii de iubire să nu devină o mușcătură de șarpe care îți atacă direct inima, inundându-ți corpul de sus până jos cu otravă?

 

Problema când cunoști oamenii prea bine e că toate cuvintele lor nu mai înseamnă nimic și tăcerile lor înseamnă totul.

Mi-a plăcut modul de scriere empatic, ușor amuzant. Scriitorul abordează un subiect interesant despre care povestește frumos și care vă va plăcea fără doar și poate! Vă las și un interviu interesant cu autorul chiar aici.

Vă recomand să încercați cartea pentru că este perfectă pentru zilele de toamnă ce urmează și sunt sigură că vă va menține curioși pe tot parcursul lecturii!

Le mulțumesc tare mult oamenilor faini de la Cartepedia pentru această carte pe care o găsiți aici.

cartepedia