Scrisori din insula Guernsey | Cartea sau filmul?

1256023

Titlu: Scrisori din insula Guernsey

Autor: Mary Ann Shaffer & Annie Barrows

Traducător: Ruxandra Toma

An apariție: 2018

Categorie: literatură universală

Editură: Nemira

Număr de pagini: 304

Rating: 5 stele


 

Cartea

Când am primit cartea asta am fost cucerită pe loc de aerul atins de trecut pe care mi l-a inspirat. Scrisorile de orice tip sunt una dintre plăcerile mele literare, de care încerc să mă bucur de câte ori am ocazia. Iar această carte este și ea un deliciu literar, care m-a încântat cu amuzamentul și scrisorile minunate. Am început-o pe la sfârșitul lunii iulie pentru că îmi doream să o citesc înainte ca filmul să apară, fără măcar să citesc descrierea cărții tocmai pentru a-i da voie lecturii să mă surprindă. Și a reușit să o facă foarte bine!

Într-un cadru în care Londra abia iese din umbra celui de-Al Doilea Război Mondial, Juliet Ashton, protagonista noastră, caută un subiect despre care să scrie pentru noua ei carte. O scrisoare de la un necunoscut din insula Guernsey îi trezește interesul scriitoricesc, iar cei doi încep să-și corespondeze pe cât de des posibil, iar astfel, scriitoarea noastră, Juliet, află despre clubul de lectură pe care bărbatul și prietenii lui au fost nevoiți să-l inventeze pentru a scăpa de tragedia ocupației germane. Juliet arătându-se interesată de acest subiect începe să facă schimb de scrisori și cu membrii clubului de lectură, care îi depană poveștile lor. N-am să vă dezvăluiesc mai mult decât atât pentru că nu-mi doresc să stric plăcerea lecturii.

„Dacă mă gândesc mai bine, poate că este vârcolac. Mi-l și imaginez urmărindu-și prada prin ținuturi mlăștinoase. Și sunt convinsă că n-ar sta pe gânduri dacă ar trebui să mănânce vreun trecător nevinovat. Am să-l urmăresc îndeaproape când va fi lună plină. M-a invitat să merg cu el la dans mâine seară – poate că ar trebui să port guler înalt. Stai, gulerul înalt te apără de vampiri, nu?”

N-am crezut că voi râde cu lacrimi în timpul lecturii, dar s-a întâmplat, pentru că pe cât de amuzantă este, pe atât de bine este scrisă. Scrisorile dintre Juliet, membrii clubului, bărbatul necunoscut și prietenii din viața scriitoarei au un farmec aparte și creează o atmosferă plăcută, un cadru bine conturat în care ești introdus cu o ușurință impecabilă.

Scrisori din insula Guernesey nu este doar despre plăcerea lecturii, dar este și despre puterea scrisorilor de a conecta oameni și de a crea un alt tip de legătură între corespondenți. Sunt sigură că orice iubitor de lectură ar fi încântat să citească această carte pentru că este scrisă într-un stil încântător, care pe mine m-a cucerit, are o doză de amuzament bine gândit și niște personaje fascinante despre care îți dorești să aflii mai multe pe măsură ce acțiunea devine mai interesantă.

O carte despre iubire, prietenie și despre lectură care îți alintă sufletul de cititor în cel mai frumos mod și care mertiă citită de fiecare dintre voi!

În concluzie, cartea mi-a plăcut teribil de mult și a devenit una dintre deliciile literare pe care le îndrăgesc.

AfterlightImage 29

Filmul

M-am bucurat când am auzit că vom avea parte și de o ecranizare a cărții, care poate fi văzută acum pe Netflix.
Am terminat de lecturat cartea înainte ca filmul să fi apărut, tocmai pentru a elimina orice posibilitatea de a vedea filmul înainte de terminarea cărții. În schimb, am vizionat tariler-ul și m-a intrigat. Eram curioasă de cum voi regăsi personajele cărții în personajele filmului. Și a fost plăcut să am câte un chip pentru ficare personaj din carte.
Atmosfera este una plăcută care s-a aporpiat de cea pe care o transmite cartea. Actorii au fost aleși foarte bine, cu personalități care reflectă personajele din carte și au reușit să te transpună în acțiune alături de ei.
S-au pierdut unele detalii, care cred eu că dădeau farmecul poveștii, povestea din film merge pe aceeași idee cu cartea, însă nu respectă întru totul întâmplările din carte.
Mi-au plăcut personajele, atmosfera și cum a fost puțin recreată acțiunea, dar păstrând esența poveștii.
Făcând o concluzie, filmul mi-a plăcut și nu spun că este greșit că acțiunea a fost puțin diferită de cea din carte, însă fără niciun dubiu, cartea mi-a plăcut mult mai mult decât mi-a plăcut filmul.

 

Cartea sau filmul?

Cartea mi-a plăcut mult mai mult și mi s-a părut mult mai bună decât filmul. Din acest motiv vă și recomand să citiți cartea înainte să vedeți filmul, și nu pentru că filmul ar fi ceva ce nu merită văzut, ci tocmai pentru că merită văzut prin atmosfera cărții.
Iar dacă ați văzut deja filmul, tot vă recomad să citiți și cartea de dragul lecturii și pentru minunatul mod în care este scrisă 😀
Sunt curioasă cum procedați voi. Cartea sau filmul? Cine are prioritate pentru voi?

Cartea o găsiți la Editura Nemira, iar filmul este disponibil pe Netflix.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Femeia din Orient Express, Lindsay Jayne Ashford

lindsay-ashford---femeia-din-orient-express_c1-2Titlu: Femeia din Orient Express

Autor: Lindsay Jayne Ash

An apariție: 2018

Categorie: literatură universală

Editură: Nemira

Număr de pagini: 328

Rating: 5 stele


 

Părerea mea

 

Nu citisem nimic care să fie scris de Agatha Christie sau măcar să aibă legătură cu ea, căci nu mi-a stârnit interesul niciuna din operele sale… până acum.

Până acum câteva săptămâni când am terminat Femeia din Orient Express apărută recent la Editura Nemira. Nu numai că mi-a stârnit interesul pentru operele faimoasei Christie, dar m-a făcut să visez cu ochii deschiși la acțiunile pentrecute în roman și să trăisesc alături de personaje.

Pe scurt, este vorba despre inconfundabila Agatha Christie și despre călătoria ei până în Orientul Mijlociu. Până aici totul sună nu foarte intrigant. Însă în Orient Express, Agatha Christie întâlnește două femei, pe Nancy și pe Katharine, iar modul în care cele trei fac cunoștință este unul cu totul atipic și deopotrivă misterios.

29806077Cele trei doamne sunt o gazdă minunată și nu te lasă să te desprinzi de roman nicio clipă datorită tainei și aerului enigmatic și vibrant pe care îl crează grație secretelor pe care fiecare dintre ele le au ascunse în suflet.

 

Parcursul călătoriei celor trei este unul cel puțin interesant. Descrierile fiecărui loc și amintirile ce vin în timp ce trenul se apropie din ce în ce mai mult de destinația finală te fac să te afunzi și mai mult în poveste și totodată în inimile celor trei doamne.

Încă un lucru care m-a impresionat a fost relația dintre ele. Conexiunea ce se creează între cele trei femei și legăturile, inițial inexistente, ce se formează pe parcursul călătoriei/ voiajului între destinele lor te prind în mrejele poveștii cu o putere excepțională.

Iar pe lângă captivanta călătorie cu faimosul tren, Orient Express, vraja continuă să-și emane efectul și după ce protagonistele ajung la destinație. Iar cu o fascinantă abordare, Linsay Jayne Ashford, m-a cucerit cu finalul încântător care mi-a vrăjit și liniștit sufletul de cititor. E o extraodinară plăcere să ai o imagine a vieții fiecărui personaj după toate cele petrecute în roman.

Nu știam foarte multe lucruri nici despre Agatha, iar romanul de față vine în conturarea unui episod interesant din viața faimoasei scriitoare, care pe mine m-a convins că trebuie să citesc și biografia minunatei Christie, căci altfel cum să-mi hrănesc năstăvilita curiozitate despre ea?

Vă recomand cu cel mai mare drag să citiți Femeia din Orient Express căci n-are să vă dezamăgească! Pentru mine este una dintre cele mai bune cărți citite anul acesta. M-a vrăjit, m-a impresionat, captivat și emoționat deopotrivă. Ce altceva să-ți dorești de la un roman de ficțiune? Cartea de față le îmbină perfect pe toate: iubire, prietenie, durere, emoție, familie, dragoste, mister și nelipsita atmosferă de roman polițist.

 

Le mulțumesc din suflet celor de la Nemira pentru invitația în minunata călătorie alături de Agatha și vă invit și eu la rându-mi să urcați fără temeri în Orient Express cu Lindsay Jayne Ashford și minunatele sale cuvinte alături.

Lecturi plăcute!

 

Nemira25

 

 

 

Jurnal 2003-2009, Oana Pellea

349720

Titlu: Jurnal 2003-2009

Autor: Oana Pellea

An apariție: 2016

Categorie: Memori/Jurnale

Editură: Humanitas

Număr de pagini: 220

Rating: 5 stele


Mi-am dorit să citesc Junalul Oanei Pellea după ce am văzut un interviu al artistei luat de Andreea Esca la EuropaFM. Am asculat-o cuminte. M-a fascinat, m-a emoționat și și-a făcut loc în sufletul meu. Voiam să citesc însemnările acestei talentate și modeste doamne.

Am început să citesc imediat cum am primit cartea, iar prefața scrisă de Ioana Pârvulescu m-a făcut să fiu și mai curioasă de rândurile Oanei Pellea.

M-a surprins prin modul natural, însă artistic în același timp, care nu face decât să dezvăluie talentul cu care artista își expirmă gândurile și sentimentele. Dă glas vocii interioare și ne permite să vedem dincolo de artista Oana Pellea, până în adâncul sufletului omului Oana Pellea, care trece, ca noi restul, prin lucrui nemaipomenit de frumoase care îi hrănesc sufletul, dar și prin clipe mai puțin fericite peste care trece cu ajutorul tăriei de caracter.

Nu există moarte, la un moment dat hătărâm că trebuie să ne retragem în moarte. De oboseală, de preaplin, de prea puțin, de prea mult… nu are nici o importanță. Dar hotărâm că trebuie să ne retragem în moarte.

Jurnaulține din anul 2003, până în luna martie a anului 2009. Ani în care artista trece prin clipe minunate alături de colegii ei de breaslă, ani în care depană amintiri frumoase cu părinții ei, ani în care trăirile devin cuvinte pe care le așează pe ecranul computer-ului. Ne face să empatizăm cu emoțiile ei și cu sufletul său cald.

Cuvintele artistei m-au mișcat încă de la început, de la prima pagină a cărții pe care sălășluiesc următoarele cuvinte:

,,Mamei mele Domnica, tatălui meu, Amza, și tuturor celor pe care îi am în cer.” 

Aprecierea și iubirea acesteia pentru ai ei sunt inegalabile. Iar când aceștia ”o părăsesc”, aceasta învață cum să trăiască fără ai ei alături.

Reîntoarsă acasă, mama îmi spune: ,,Mi-a fost dor de tine.” Niciodată, nimeni nu mi-a spus ceva mai frumos. 

Un om de o modestie extraordinară, talentat, iubit, dedicat vocației, credincios și iubitor de frumos și de viață.

Iar eu continui să visez că un artist poate schimba lumea.

Un jurnalcare nu doar că își face loc în sufletul cititorului, dar îl și încălzește, îl emoționează și îl face să iubească.

Mă gândesc serios, foarte serios, că trebuie să-mi trăiesc viața! Să mi-o trăiesc. Eu pe ea, și nu ea pe mine.

Nu e o lectură tocmai ușoară, și nu din cauza stilului de scriere, ci pentru că nu citim ficțiune, ci o parte din viața unui om. E o carte ce trebuie citită pe îndelete, încetișor, cu răbdare și tandrețe.

AfterlightImage 5

În ultimă instanță nu pot decât să-i mulțumesc Oanei Pellea pentru că a împărtășit cu publicul larg o parte din viața ei pentru că, așa cum spune Ioana Pârvulescu ,,e un jurnal care face bine.”

Vă recomand cu drag să citiți Jurnalui Oanei Pellea! E o lectură minunată care are să vă învețe și să vă facă, nu altceva, decât bine! Iar pe lângă bine, o să vă facă și o teribilă poftă de teatru așa cum mi-a făcut mie 🙂

Lecturi plăcute, dragilor!

Mulțumiri celor de la Libris pentru această carte!

libris-ro

Prea mândră, prea fragilă. Romanul Mariei Callas, Alfonso Signorini

prea-mandra-prea-fragila-romanul-mariei-callas-produs_galerie_mare

Titlu: Prea mândră, prea fragilă. Romanul Mariei Callas

Autor: Alfonso Signorini

An apariție: 2012

Categorie: literatură italiană, biografie romanțată

Editură: Humanitas

Număr de pagini: 248

Rating: 5 stele

 


 

Descriere

„M-am născut prea mândră, prea mândră şi prea fragilă. Iar dacă regret că, atunci când sufăr, sufăr de o sută de ori mai intens decât alţii, sunt sigură că, atunci când sunt fericită, sunt de o mie de ori mai fericită decât ei.“

A fascinat generaţii la rând cu vocea ei, cu forţa interioară pe care o emana şi cu frumuseţea sa dură. A devenit întruchiparea desăvârşită a Divei, sfâşiată între capriciile mărunte şi lirismul sublim. A rămas în memoria tuturor sub numele „La Divina“, cea care a dat glas pe scenă atâtor personaje cu destin tragic, trăindu-şi totodată propria tragedie şi nefericire în afara scenei. Acest roman surprinde momentele mai puţin cunoscute şi câteva aspecte foarte controversate din viaţa Mariei Callas: copilăria ei şi relaţia defectuoasă pe care ar fi avut-o cu mama sa; ascensiunea şi succesul cunoscut în cele mai faimoase opere din lume; micile mari rivalităţi cu alte voci celebre ale vremii sale; legătura de dragoste cu Aristotele Onassis şi presupusa venire pe lume a copilului lor, mort la câteva ore după naştere; izolarea de lume şi tristeţea pierderii vocii. O biografie romanţată, construită pe baza mărturiilor celor mai apropiaţi prieteni ai Mariei Callas şi pe corespondenţa sa cu aceştia.

 


Părerea mea

 

Mi-am dorit foarte mult să citesc această carte după recomandarea primită de la draga mea Roxana, care-mi spunea cât de mult i-a plăcut scrierea lui Alfonso.

Și îi dau dreptate, căci n-am putut lăsa romanul din mână. Magnetismul cu care este scris te prinde în mreje încă de la primele cuvinte și nu te lasă să-i dai drumul până ce nu îi ajungi la capăt. L-am simțit aproape, parcă empatiza cu emoțiile mele, parcă era viu. Povestea lui Callas este scrisă pentru a-ți rupe sufletul în bucățele doar pentru a ți le înapoia într-un întreg, tocmai la sfârșit.

Romanul Mariei Callas este emoționant, frumos și teribil de trist deopotrivă. Alfonso Signorini ne povestește atât despre copilăria ei dureroasă, despre parcursul pe care l-a avut în carieră, despre viața amorosă a artistei, cât și despre Callas la bătrânețe. Despre artista ajunsă la vârsta a treia și despre ultimele sale gânduri.

Este fascinant cum un om poate trăi atât de intes într-o singură viață și cum își poate expirma sentimentele prin muzică. Aș putea spune că arta duce la vindecarea sufletului. Căci e singura în care cumva ne regăsim cu toții, în mici părți sau poate chiar în totalitate.

Maria Callas va rămâne, cel puțin pentru mine, un model de artist complet, spirit de sacrificiu și dedicare.

,,Dar pe Maria n-o interesa dragostea. Muzica și succesul erau singurele ei dorințe.”

Cu toate că am zice că viața artiștilor este una liniștită, plăcută și comodă, vă spun că lucrurile sunt exact pe dos. Viața artistei noastre nu a fost deloc una ușoară. Copilăria artistei a fost teribil de tristă, iar parcursul ei către marea Callas a fost nu unul ușor. S-a bazat pe sacrificiu, dedicare și multă muncă. Viața amoroasa a artistei n-a fost nici ea una mai puțin tumultoasă, trăind cu un bărbat la care ținea, însă pe care nu-l putea privi cum îl privea pe acel el, pe domnul care a cucerit-o. 

,,Iubirea lor aparținea mării. Acolo se născuse și acolo avea să se întoarcă.”

Și poate că viața tumultoasă, plină de emoții pe care o trăia Callas a dus la succesul zgomotos pe care l-a avut. Vocea ei era una de care fiecare spectator din sală se îndrăgostea: seducătoare, fascinantă, distinsă. Erau momente când citeam din carte cu vocea Mariei pe fundal, tocmai pentru a intensifica emoțiile transmise și pentru a intra mai profund în atmosfera fascinantă creată de Callas.

Dar ce se întâmplă cu minunata divă, atunci când se adună atât de multă tristețe care nu duce în altă parte decât la pierderea vocii? Cum va trece Callas peste pierderea unui copil și peste amărăciunea pe care i-o audce legătura cu Onasis?

,,În acea dimineață se trezise foarte devreme, chiar dacă adormise abia pe la cinci și jumătate. Îi plăcea să se asculte în toiul nopții, când Parisul era adormit. Lua căștile și o asculta pe Maria: inegalabila, divina Maria Callas.

Uneori încerca să cânte împreună cu înregistrarea, dar notele înalte se pierdeau și nu-i rămânea decât să-și plângă durerea propriei neputințe. Totuși emoția pe care o trăia în acele momente era irezistibilă. Luna intra prin ferestrele mari ale salonului și ilumina toată casa. Pentru câteva clipe, redevenea Maria Callas de odinioară.”

AfterlightImage.JPG
,,M-am născut prea sensibilă, prea mândră, dar prea fragilă. ” Dintr-o scrisoare inedită a Mariei Callas, scrisă la bordul vasului ,,Christina”, la 12 iunie 1963.

 

 

 

Vă spun că este prima biografie pe care o citesc, dar care m-a fascinat și impresionat în așa măsură încât mi-a deschis apetitul către astfel de scrieri. Sunt mai mult ca sigură că vă va cuceri povestea Mariei, că vă va urmări mult timp după ce ați terminat-o și că vă va ocupa un loc atât pe noptiera voastră, cât și în sufletul vostru. Despre al meu umil suflet vă spun doar că a fost topit de emoție pe tot parcursul lecturii, dar e la fel și acum, în timp ce scriu recenzia.

 

 

 

 

Dragilor, vă las pe voi să descoperiți tainele artei alături de artista noastră minunată, Maria Callas, căci există acolo un farmec aparte pe care trebuie să îl descoperiți singuri. Vă recomand cu cel mai mare drag să-i dați o șansă minunăției, căci n-are să vă dezamăgească.

Le mulțumesc tare mult celor de la Cartepedia pentru carte, căci m-a încântat teribil.

Dacă v-am convins, să știți că o găsiți la un preț foarte bun chiar AICI.

cartepedia