Muza, Jessie Burton

muza-produs_imagine

Titlu: Muza

Autor: Jessie Burton

Traducător: Veronica D. Niculescu

An apariție: 2017

Categorie: literatură universală

Editură: Humanitas

Număr de pagini: 408

Rating: 5 stele


Am să fiu sinceră cu voi. DA, m-a atras coperta de prima dată când am văzut-o! 🙂

Însă povestea este una pe măsură. M-a cucerit, literalmente, de la prima pagină!

Muza urmărește povestea a două tinere femei – o pictoriță debutantă din anii ’30 în Spania și o imigrantă din Caraibe, dornică să ajungă scriitoare în Londra anilor ’60 – legate prin misterul din jurul unui tablou regăsit.

Continuă să citești Muza, Jessie Burton

Casa de la Marginea Nopții, Catherine Banner

1255381

Titlu: Casa de la Marginea Nopții

Autor: Catherine Banner

Traducător: Irina Negrea

An apariție: 2018

Categorie: literatură universală

Editură: Humanitas

Număr de pagini: 465

Rating: 5 stele


O carte absolut fascinantă despre povestea a patru generații dintr-o familie italiană. Povestea familiei Esposito începe în barul de pe insula Castellamare, Casa de la Marginea nopții, unde Amedeo Esposito,un copil abandonat din Florența, ajuns medic, își găsește dragostea și își întemeiază o familie.

Scriitura lui Catherine Banner este una care se leagă de rădăcinile Italiei, de poveștile vechi ale insulei Castellmare, de liniștea și totodată neliniștea pe care insula ți-o poate transmite.

De-alungul unui secol luăm parte atât la bucuriile și tristețile care îi încearcă pe membrii familiei Esposito, la povestea insulei Castellamare, aflată sub protecția Sfintei Agata, cât și la povestea barului Casa de la Marginea Nopții.

Un loc mic ca aceata este apăsător, îl avertiza părintele Ignazio. Încă nu simți asta, dar vei ajunge să simți, până la urmă. Oricine vine în vizită, fără să se fi născut aici, crede că este un loc încântăror de rustic. Am crezut și eu la fel. Însă oricare om născut în Castellamare se va lupta prin orice mijloace posibile să plece de pe insulă, iar într-o bună zi și dumneata vei face la fel.

Fiindcă, într-adevăr, insula i se părea vie, ca un loc unde pământul mustea de povești.

Amedeo Esposito care se simțea întotdeauna fără rădăcini și-a continuat viața pe insulă alături de soția și copii lui. Aceștia au crescut la rândul lor, bucurându-și părinții, pe Pina și Amedeo, cu nepoți. Iar din generație în generație, Casa de la Marginea Nopții a fost inima insulei Castellamare și legătura care îi aducea împreună pe membrii familie Esposito.

Casa de la Marginea Nopții este cu mult mai bogată de detalii față de ce v-am relatat eu pe scurt, însă am încercat să surprind ideea principală pe care se bazează romanul: familia.

Mi-a plăcut teribil stilul de scriere, misterul care sălășluiește printre pagini, personajele care sunt foarte bine descrise și conturate, iar subiectul romanului este unul cel puțin intrigant, pe care Catherine Banner a știu să-l explaoteze din plin și să se folosească de fiecare cuvânt pentru a ne fascina, emoționa și surprinde.

Am fost încercată de emoții pe tot parcursul lecturii și am simțit că trebuie să lungesc pe cât mai mult posibil terminarea cărții, și nu pentru că nu mi-ar fi plăcut, ci dimpotrivă, pentru că îmi plăcea atât de mult povestea și mă atașasem de personaje, încât mi-era greu să citesc ultimele pagini pe repede înainte.

Catherine Banner a scris cum mi-aș dori eu să o fac dacă aș scrie o carte. Iar după ce am terminat de lecturat cartea sufletul meu a mai rămas ceva vreme în Castellamare, în Italia, mirosind flori de bougainvillea și răcorindu-se cu limoncello pe terasa mult iubitului bar din Castellamare.

Casa de la Marginea Nopții este una dintre cele mai bune cărți citite, dacă nu chiar cea mai bună carte citită din vara aceasta până la momentul actual. Este o lectură perfectă pentru vară, vacanță, așa că nu ezitați să o lecturați cât mai curând! Un roman complex, povești de iubire, o insulă și inima ei, barul Casa de la Marginea Nopții.

Am să-mi permit să vă recomand un mix pe care l-am ascultat pe parcursul lecturii și pe care, involuntar, l-am asimilat cu cartea 🙂 Enjoy!

photo-1515163982036-aaa6f7018743

Le mulțumesc tare mult celor de la Libris pentru că mi-au dat ocazia să citesc o carte minunată pe care o găsiți aici.

libris-ro

Jurnal 2003-2009, Oana Pellea

349720

Titlu: Jurnal 2003-2009

Autor: Oana Pellea

An apariție: 2016

Categorie: Memori/Jurnale

Editură: Humanitas

Număr de pagini: 220

Rating: 5 stele


Mi-am dorit să citesc Junalul Oanei Pellea după ce am văzut un interviu al artistei luat de Andreea Esca la EuropaFM. Am asculat-o cuminte. M-a fascinat, m-a emoționat și și-a făcut loc în sufletul meu. Voiam să citesc însemnările acestei talentate și modeste doamne.

Am început să citesc imediat cum am primit cartea, iar prefața scrisă de Ioana Pârvulescu m-a făcut să fiu și mai curioasă de rândurile Oanei Pellea.

M-a surprins prin modul natural, însă artistic în același timp, care nu face decât să dezvăluie talentul cu care artista își expirmă gândurile și sentimentele. Dă glas vocii interioare și ne permite să vedem dincolo de artista Oana Pellea, până în adâncul sufletului omului Oana Pellea, care trece, ca noi restul, prin lucrui nemaipomenit de frumoase care îi hrănesc sufletul, dar și prin clipe mai puțin fericite peste care trece cu ajutorul tăriei de caracter.

Nu există moarte, la un moment dat hătărâm că trebuie să ne retragem în moarte. De oboseală, de preaplin, de prea puțin, de prea mult… nu are nici o importanță. Dar hotărâm că trebuie să ne retragem în moarte.

Jurnaulține din anul 2003, până în luna martie a anului 2009. Ani în care artista trece prin clipe minunate alături de colegii ei de breaslă, ani în care depană amintiri frumoase cu părinții ei, ani în care trăirile devin cuvinte pe care le așează pe ecranul computer-ului. Ne face să empatizăm cu emoțiile ei și cu sufletul său cald.

Cuvintele artistei m-au mișcat încă de la început, de la prima pagină a cărții pe care sălășluiesc următoarele cuvinte:

,,Mamei mele Domnica, tatălui meu, Amza, și tuturor celor pe care îi am în cer.” 

Aprecierea și iubirea acesteia pentru ai ei sunt inegalabile. Iar când aceștia ”o părăsesc”, aceasta învață cum să trăiască fără ai ei alături.

Reîntoarsă acasă, mama îmi spune: ,,Mi-a fost dor de tine.” Niciodată, nimeni nu mi-a spus ceva mai frumos. 

Un om de o modestie extraordinară, talentat, iubit, dedicat vocației, credincios și iubitor de frumos și de viață.

Iar eu continui să visez că un artist poate schimba lumea.

Un jurnalcare nu doar că își face loc în sufletul cititorului, dar îl și încălzește, îl emoționează și îl face să iubească.

Mă gândesc serios, foarte serios, că trebuie să-mi trăiesc viața! Să mi-o trăiesc. Eu pe ea, și nu ea pe mine.

Nu e o lectură tocmai ușoară, și nu din cauza stilului de scriere, ci pentru că nu citim ficțiune, ci o parte din viața unui om. E o carte ce trebuie citită pe îndelete, încetișor, cu răbdare și tandrețe.

AfterlightImage 5

În ultimă instanță nu pot decât să-i mulțumesc Oanei Pellea pentru că a împărtășit cu publicul larg o parte din viața ei pentru că, așa cum spune Ioana Pârvulescu ,,e un jurnal care face bine.”

Vă recomand cu drag să citiți Jurnalui Oanei Pellea! E o lectură minunată care are să vă învețe și să vă facă, nu altceva, decât bine! Iar pe lângă bine, o să vă facă și o teribilă poftă de teatru așa cum mi-a făcut mie 🙂

Lecturi plăcute, dragilor!

Mulțumiri celor de la Libris pentru această carte!

libris-ro

Prea mândră, prea fragilă. Romanul Mariei Callas, Alfonso Signorini

prea-mandra-prea-fragila-romanul-mariei-callas-produs_galerie_mare

Titlu: Prea mândră, prea fragilă. Romanul Mariei Callas

Autor: Alfonso Signorini

An apariție: 2012

Categorie: literatură italiană, biografie romanțată

Editură: Humanitas

Număr de pagini: 248

Rating: 5 stele

 


 

Descriere

„M-am născut prea mândră, prea mândră şi prea fragilă. Iar dacă regret că, atunci când sufăr, sufăr de o sută de ori mai intens decât alţii, sunt sigură că, atunci când sunt fericită, sunt de o mie de ori mai fericită decât ei.“

A fascinat generaţii la rând cu vocea ei, cu forţa interioară pe care o emana şi cu frumuseţea sa dură. A devenit întruchiparea desăvârşită a Divei, sfâşiată între capriciile mărunte şi lirismul sublim. A rămas în memoria tuturor sub numele „La Divina“, cea care a dat glas pe scenă atâtor personaje cu destin tragic, trăindu-şi totodată propria tragedie şi nefericire în afara scenei. Acest roman surprinde momentele mai puţin cunoscute şi câteva aspecte foarte controversate din viaţa Mariei Callas: copilăria ei şi relaţia defectuoasă pe care ar fi avut-o cu mama sa; ascensiunea şi succesul cunoscut în cele mai faimoase opere din lume; micile mari rivalităţi cu alte voci celebre ale vremii sale; legătura de dragoste cu Aristotele Onassis şi presupusa venire pe lume a copilului lor, mort la câteva ore după naştere; izolarea de lume şi tristeţea pierderii vocii. O biografie romanţată, construită pe baza mărturiilor celor mai apropiaţi prieteni ai Mariei Callas şi pe corespondenţa sa cu aceştia.

 


Părerea mea

 

Mi-am dorit foarte mult să citesc această carte după recomandarea primită de la draga mea Roxana, care-mi spunea cât de mult i-a plăcut scrierea lui Alfonso.

Și îi dau dreptate, căci n-am putut lăsa romanul din mână. Magnetismul cu care este scris te prinde în mreje încă de la primele cuvinte și nu te lasă să-i dai drumul până ce nu îi ajungi la capăt. L-am simțit aproape, parcă empatiza cu emoțiile mele, parcă era viu. Povestea lui Callas este scrisă pentru a-ți rupe sufletul în bucățele doar pentru a ți le înapoia într-un întreg, tocmai la sfârșit.

Romanul Mariei Callas este emoționant, frumos și teribil de trist deopotrivă. Alfonso Signorini ne povestește atât despre copilăria ei dureroasă, despre parcursul pe care l-a avut în carieră, despre viața amorosă a artistei, cât și despre Callas la bătrânețe. Despre artista ajunsă la vârsta a treia și despre ultimele sale gânduri.

Este fascinant cum un om poate trăi atât de intes într-o singură viață și cum își poate expirma sentimentele prin muzică. Aș putea spune că arta duce la vindecarea sufletului. Căci e singura în care cumva ne regăsim cu toții, în mici părți sau poate chiar în totalitate.

Maria Callas va rămâne, cel puțin pentru mine, un model de artist complet, spirit de sacrificiu și dedicare.

,,Dar pe Maria n-o interesa dragostea. Muzica și succesul erau singurele ei dorințe.”

Cu toate că am zice că viața artiștilor este una liniștită, plăcută și comodă, vă spun că lucrurile sunt exact pe dos. Viața artistei noastre nu a fost deloc una ușoară. Copilăria artistei a fost teribil de tristă, iar parcursul ei către marea Callas a fost nu unul ușor. S-a bazat pe sacrificiu, dedicare și multă muncă. Viața amoroasa a artistei n-a fost nici ea una mai puțin tumultoasă, trăind cu un bărbat la care ținea, însă pe care nu-l putea privi cum îl privea pe acel el, pe domnul care a cucerit-o. 

,,Iubirea lor aparținea mării. Acolo se născuse și acolo avea să se întoarcă.”

Și poate că viața tumultoasă, plină de emoții pe care o trăia Callas a dus la succesul zgomotos pe care l-a avut. Vocea ei era una de care fiecare spectator din sală se îndrăgostea: seducătoare, fascinantă, distinsă. Erau momente când citeam din carte cu vocea Mariei pe fundal, tocmai pentru a intensifica emoțiile transmise și pentru a intra mai profund în atmosfera fascinantă creată de Callas.

Dar ce se întâmplă cu minunata divă, atunci când se adună atât de multă tristețe care nu duce în altă parte decât la pierderea vocii? Cum va trece Callas peste pierderea unui copil și peste amărăciunea pe care i-o audce legătura cu Onasis?

,,În acea dimineață se trezise foarte devreme, chiar dacă adormise abia pe la cinci și jumătate. Îi plăcea să se asculte în toiul nopții, când Parisul era adormit. Lua căștile și o asculta pe Maria: inegalabila, divina Maria Callas.

Uneori încerca să cânte împreună cu înregistrarea, dar notele înalte se pierdeau și nu-i rămânea decât să-și plângă durerea propriei neputințe. Totuși emoția pe care o trăia în acele momente era irezistibilă. Luna intra prin ferestrele mari ale salonului și ilumina toată casa. Pentru câteva clipe, redevenea Maria Callas de odinioară.”

AfterlightImage.JPG
,,M-am născut prea sensibilă, prea mândră, dar prea fragilă. ” Dintr-o scrisoare inedită a Mariei Callas, scrisă la bordul vasului ,,Christina”, la 12 iunie 1963.

 

 

 

Vă spun că este prima biografie pe care o citesc, dar care m-a fascinat și impresionat în așa măsură încât mi-a deschis apetitul către astfel de scrieri. Sunt mai mult ca sigură că vă va cuceri povestea Mariei, că vă va urmări mult timp după ce ați terminat-o și că vă va ocupa un loc atât pe noptiera voastră, cât și în sufletul vostru. Despre al meu umil suflet vă spun doar că a fost topit de emoție pe tot parcursul lecturii, dar e la fel și acum, în timp ce scriu recenzia.

 

 

 

 

Dragilor, vă las pe voi să descoperiți tainele artei alături de artista noastră minunată, Maria Callas, căci există acolo un farmec aparte pe care trebuie să îl descoperiți singuri. Vă recomand cu cel mai mare drag să-i dați o șansă minunăției, căci n-are să vă dezamăgească.

Le mulțumesc tare mult celor de la Cartepedia pentru carte, căci m-a încântat teribil.

Dacă v-am convins, să știți că o găsiți la un preț foarte bun chiar AICI.

cartepedia

 

 

Recunoștință | Recenzie

recunostinta_1_fullsize

Titlu:Recunoștință

Autor:Oliver Sacks

An apariție: 2017

Categorie:literatură universală

Editură: Humanitas

Număr pagini: 65

Rating: 5 stele

Descriere

„Am daruit dragoste si am primit dragoste in dar; am fost binecuvantat cu multe lucruri minunate, si la randu-mi am intors lumii din zestrea mea. Mai presus de orice, am fost o fiinta ganditoare, un animal cu ratiune, nascut pe o planeta frumoasa, ceea ce in sine e un privilegiu enorm si o aventura unica.“
    Cele patru eseuri reunite in aceasta carte au fost scrise de Oliver Sacks intre anii 2013 si 2015 si au aparut mai intai in The New York Times, bucurandu-se de un enorm succes. Ele oglindesc intreaga sa existenta si in acelasi timp pot fi privite ca o oda adusa unicitatii fiecarei fiinte umane si ca o marturie de recunostinta pentru darul vietii.
    „Spre deosebire de alti scriitori care au dat marturie despre moarte privind-o drept in ochi, Sacks nu a insistat pe tema bolii lui, a greutatilor fizice si spirituale pe care le infrunta. Nu numai ca a reusit sa-si gaseasca linistea interioara, dar a transpus-o splendid in aceste eseuri. A descoperit cum poti privi pozitiv orice lucru, inclusiv propria fragilitate resimtita tot mai acut. Paginile lui delicate le ofera cititorilor acelasi sentiment de impacare si, intr-adevar, de recunostinta.“ (New York Magazine)
    „Recunostinta este o carte mica, dar in paginile ei bate o inima uriasa. Cele patru eseuri scrise de Oliver Sacks in ultimii doi ani inainte sa fie rapus de cancer constituie o autobiografie sintetica si in acelasi timp o splendida meditatie despre ce inseamna sa duci o viata frumoasa.“ (The Washington Post)

Părerea mea

Recunosc că m-a atras coperta cărții, în mod special fragmentul ce poposește pe aceasta, și anume:

Am dăruit dragoste și am primit dragoste în dar; am fost binecuvântat cu multe lucruri minunate, și la rându-mi am întors lumii zestrea mea. Mai presus de orice, am fost o ființă gânditoare, un animal cu rațiune, născut pe o planetă frumoasă, ceea ce în sine e un privilegiu enorm și o aventură unică.

oliver-sacks-saved-my-life-0901-body-image-1441139361-size_1000

Nu știam nimic despre autor sau despre creațiile lui, dar am aflat ulterior că Oliver Sacks  a fost un neurolog și un scriitor de succes care își ajuta pacienții ce sufereau de boli neurologice să trăiască în condiții cât mai apropriate de normalitate.

În cele patru eseuri scrise în ultimii săi doi ani de viață, neurologul ne vorbește despre pasiunea lui pentru tabelul periodic și implicit despre elementele chimice, despre câteva episoade din copilăria lui, dar atinge și momente din evoluția bolii lui.

Cu o luciditate desăvârșită, Oliver Sacks, aduce recunoștină momentelor pe care le-a trăit și oamenilor pe care i-a întâlnit, dar și bătrâneții care s-a dovedit a fi o vreme de tihnă și liniște.

Există o armonie ce sălășluiește pe paginile cărții atât pentru faptul că naartorul ne împărtășește momente importnate din viața lui, dar și pentru lecția de înțelepciune ce o transmite prin aceste eseuri.

Unul dintre paragrafele mele preferate face parte din ultimul eseu, și anume Sabat, când încheie cartea amintindu-și de ziua Sabatului, o zi specială pentru evrei ce o numesc ziua de odihnă.

Iată-mă acum ,slăbit cu răsuflarea întretăiată, cu mușchii altădată fermi măcinați de cancer, mă surprind tot mai des gândindu-mă nu la treburile supranaturale sau spirituale, ci la ce înseamnă să trăiești temeinic și cu folos – la cum poate omul să se împace cu sine. Mă surprind gândindu-mă la Sabat, ziua de odihnă, a șaptea zi a săptămânii și poate chiar a șaptea zi a unei vieți de om, când simți că ți-ai încheiat lucrarea și poți, împăcat în cuget, să-ți găsești tihna.

Nu cred și nu știu ce aș mai putea să vă spun în plus. Pot doar să mai adaug faptul că Recunoștință te face să privești din ansamblu viața și încearcă să transmită un aer proaspăt, liniștitor.

Este ceva diferit decât ce citesc eu în general, însă cu siguranță este o lectură frumoasă, armonioasă, dar și emoționantă.

Cred că dacă sunteți deschiși și către un alt tip de lectură, care să surprindă și poate să vă facă mai recunoscători pentru ce trăiți zi de zi, ultima carte a lui Oliver Sacks o să vă placă la fel de mult cum mi-a plăcut și mie.

Ca semn de recunoștință către opera neurologului, voi încehia acest articol cu un fragment din carte care, zic eu, vă va convinge (sau nu) să citiți cartea:

Pentru mine, bătrânețea nu e o vârstă funestă, pe care trebuie s-o îndur și cu gândul căreia sunt silit să mă împac, ci o vreme a tihni și a libertății: sunt acum descătușat de imperativele convenționale ale tinereții sunt liber să explorez ce-mi doresc și să culeg roadele gândurilor și sentimentelor dintr-o viață întreagă.

Mulțumiri

Această carte mi-a fost oferită pentru a-mi exprima părerea sinceră despre ea, de către prietenii de la Libris.ro, cărora le mulțumesc tare mult!

Cei de la Libris sunt disponibili pe site, pe Facebook, dar și pe Instagram.

Iar dacă v-am convins să citiți cartea, o puteți găsi chiar aici.

libris-ro