Omul care a cucerit timpul, Elan Mastai

O carte pe care o tot văzusem și care mi-a atras atenția prin prisma coperții și titlului. Mi-a fost și recomandată și i-am dat o șansă.

Încă de la primele pagini m-a intrigat și m-a făcut să nu o mai las din mână. Structurată pe capitole, în majoritate destul de scurte, Omul care a cucerit timpul  îmbină într-un mod excepțional realitatea cu fantasticul. Pe alocuri amuzantă, cartea prezintă povestea lui Tom Barren care pronește într-o călătorie în timp, cu scopul de a îndrepta o greșeală săvărșită chiar de el.

DSC_0425

Presărată cu umor, iubire, și magie, Omul care a cucerit timpul este romanul de debut a lui Elan Mastai care mi-a plăcut, însă care m-a pierdut pe alocuri, poate din cauza unor fragmente prea detaliate, care n-au fost tocmai pe gustul meu. Însă Elan Mastai a reușit să-mi mențină curiozitatea vie până la sfârșit! Finalul a fost memorabil, iar cel mai mult am apreciat maniera cu care autorul a reușit să creeze personajele și să le ofere liniștea de care aveau nevoie la sfârșit.

Este o carte perfectă pentru zilele răcoroase de toamna, o lectură delicioasă de care poți, în adevăratul sens al cuvântului să te bucuri, care-ți va stârni curiozitate și care te va emoționa.

Nu e tocmai genul meu de lectură, însă a fost interesant să descopăr lumea creată de Elan Mastai și să iau parte la povestea pe care a imaginat-o. A fost un parcurs frumos, iar pentru un roman de debut este un început excepțional care nu face altceva decât să ne ridice așteptările pentru cărțile ce vor urma.

Ca o notă personală, pe care am să o împărtășesc cu voi, am să recunosc că mi se pare că titlul original al cărții, All our wrong todays, care nu este tocmai cel mai ușor de tradus titlu din engleză în română, păstra cumva vie ideea principală a cărții. Pentru că romanul nu este, în special, despre călătoria în timp, ci, după mine, este despre legătura dinte om și timp, despre familie, umanitate și despre conviețuire.

N-ai nevoie de călătorii în timp să zdrobești o lume.

Dar te ajută.

 

Iubești pe cineva cinzeci de ani și moare. Oamenii vorbesc despre suferință ca despre un gol, dar ea nu e goală. E plină. Grea. Nu o absență pe care trebuie să o umpli, ci o greutate pe care o tragi după tine. Pielea ta prinsă în niște cârlige înlănțuite în jurul unor bolovani imenși făcuți din toate variantele de viitor pe care ai crezut că le ai. Cum faci ca acele cinci decenii de iubire să nu devină o mușcătură de șarpe care îți atacă direct inima, inundându-ți corpul de sus până jos cu otravă?

 

Problema când cunoști oamenii prea bine e că toate cuvintele lor nu mai înseamnă nimic și tăcerile lor înseamnă totul.

Mi-a plăcut modul de scriere empatic, ușor amuzant. Scriitorul abordează un subiect interesant despre care povestește frumos și care vă va plăcea fără doar și poate! Vă las și un interviu interesant cu autorul chiar aici.

Vă recomand să încercați cartea pentru că este perfectă pentru zilele de toamnă ce urmează și sunt sigură că vă va menține curioși pe tot parcursul lecturii!

Le mulțumesc tare mult oamenilor faini de la Cartepedia pentru această carte pe care o găsiți aici.

cartepedia

 

Muza, Jessie Burton

muza-produs_imagine

Titlu: Muza

Autor: Jessie Burton

Traducător: Veronica D. Niculescu

An apariție: 2017

Categorie: literatură universală

Editură: Humanitas

Număr de pagini: 408

Rating: 5 stele


Am să fiu sinceră cu voi. DA, m-a atras coperta de prima dată când am văzut-o! 🙂

Însă povestea este una pe măsură. M-a cucerit, literalmente, de la prima pagină!

Muza urmărește povestea a două tinere femei – o pictoriță debutantă din anii ’30 în Spania și o imigrantă din Caraibe, dornică să ajungă scriitoare în Londra anilor ’60 – legate prin misterul din jurul unui tablou regăsit.

Continuă să citești Muza, Jessie Burton

Casa de la Marginea Nopții, Catherine Banner

1255381

Titlu: Casa de la Marginea Nopții

Autor: Catherine Banner

Traducător: Irina Negrea

An apariție: 2018

Categorie: literatură universală

Editură: Humanitas

Număr de pagini: 465

Rating: 5 stele


O carte absolut fascinantă despre povestea a patru generații dintr-o familie italiană. Povestea familiei Esposito începe în barul de pe insula Castellamare, Casa de la Marginea nopții, unde Amedeo Esposito,un copil abandonat din Florența, ajuns medic, își găsește dragostea și își întemeiază o familie.

Scriitura lui Catherine Banner este una care se leagă de rădăcinile Italiei, de poveștile vechi ale insulei Castellmare, de liniștea și totodată neliniștea pe care insula ți-o poate transmite.

De-alungul unui secol luăm parte atât la bucuriile și tristețile care îi încearcă pe membrii familiei Esposito, la povestea insulei Castellamare, aflată sub protecția Sfintei Agata, cât și la povestea barului Casa de la Marginea Nopții.

Un loc mic ca aceata este apăsător, îl avertiza părintele Ignazio. Încă nu simți asta, dar vei ajunge să simți, până la urmă. Oricine vine în vizită, fără să se fi născut aici, crede că este un loc încântăror de rustic. Am crezut și eu la fel. Însă oricare om născut în Castellamare se va lupta prin orice mijloace posibile să plece de pe insulă, iar într-o bună zi și dumneata vei face la fel.

Fiindcă, într-adevăr, insula i se părea vie, ca un loc unde pământul mustea de povești.

Amedeo Esposito care se simțea întotdeauna fără rădăcini și-a continuat viața pe insulă alături de soția și copii lui. Aceștia au crescut la rândul lor, bucurându-și părinții, pe Pina și Amedeo, cu nepoți. Iar din generație în generație, Casa de la Marginea Nopții a fost inima insulei Castellamare și legătura care îi aducea împreună pe membrii familie Esposito.

Casa de la Marginea Nopții este cu mult mai bogată de detalii față de ce v-am relatat eu pe scurt, însă am încercat să surprind ideea principală pe care se bazează romanul: familia.

Mi-a plăcut teribil stilul de scriere, misterul care sălășluiește printre pagini, personajele care sunt foarte bine descrise și conturate, iar subiectul romanului este unul cel puțin intrigant, pe care Catherine Banner a știu să-l explaoteze din plin și să se folosească de fiecare cuvânt pentru a ne fascina, emoționa și surprinde.

Am fost încercată de emoții pe tot parcursul lecturii și am simțit că trebuie să lungesc pe cât mai mult posibil terminarea cărții, și nu pentru că nu mi-ar fi plăcut, ci dimpotrivă, pentru că îmi plăcea atât de mult povestea și mă atașasem de personaje, încât mi-era greu să citesc ultimele pagini pe repede înainte.

Catherine Banner a scris cum mi-aș dori eu să o fac dacă aș scrie o carte. Iar după ce am terminat de lecturat cartea sufletul meu a mai rămas ceva vreme în Castellamare, în Italia, mirosind flori de bougainvillea și răcorindu-se cu limoncello pe terasa mult iubitului bar din Castellamare.

Casa de la Marginea Nopții este una dintre cele mai bune cărți citite, dacă nu chiar cea mai bună carte citită din vara aceasta până la momentul actual. Este o lectură perfectă pentru vară, vacanță, așa că nu ezitați să o lecturați cât mai curând! Un roman complex, povești de iubire, o insulă și inima ei, barul Casa de la Marginea Nopții.

Am să-mi permit să vă recomand un mix pe care l-am ascultat pe parcursul lecturii și pe care, involuntar, l-am asimilat cu cartea 🙂 Enjoy!

photo-1515163982036-aaa6f7018743

Le mulțumesc tare mult celor de la Libris pentru că mi-au dat ocazia să citesc o carte minunată pe care o găsiți aici.

libris-ro